Exod 16-18

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Cârtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul

16 Toată adunarea copiilor lui Israel a^(A) plecat din Elim; şi au ajuns în pustia Sin^(B), care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului. ² Şi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit^(C) în pustia aceea împotriva lui Moise şi Aaron. ³ Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de^(D) n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când^(E) şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.” ⁴ Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine^(F) din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la^(G) încercare, şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea. ⁵ În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adus acasă, vor avea^(H) de două ori mai mult decât vor strânge în fiecare zi.” ⁶ Moise şi Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: „Astă-seară^(I), veţi înţelege că Domnul este Acela, care v-a scos din ţara Egiptului. ⁷ Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava^(J) Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce^(K) suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” ⁸ Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile, pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva^(L) Domnului.” ⁹ Moise a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: ‘Apropiaţi-vă^(M) înaintea Domnului, căci v-a auzit cârtirile’.” ¹⁰ Şi, pe când vorbea Aaron întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre pustie, şi iată că slava Domnului s-a^(N) arătat în nor. ¹¹ Domnul, vorbind lui Moise, a zis: ¹² „Am^(O) auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele^(P) două seri aveţi să mâncaţi carne şi dimineaţa^(Q) vă veţi sătura de pâine, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.” ¹³ Seara au venit nişte^(R) prepeliţe şi au acoperit tabăra, şi dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă^(S) în jurul taberei. ¹⁴ Când s-a luat roua aceasta, pe faţa pustiei era ceva^(T) mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele de gheaţă albă pe pământ. ¹⁵ Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este^(U) pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.” ¹⁶ Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un^(V) omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” ¹⁷ Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. ¹⁸ În urmă o măsurau cu omerul, şi cine^(W) strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană. ¹⁹ Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.” ²⁰ N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia. ²¹ Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană şi, când venea căldura soarelui, se topea. ²² În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta. ²³ Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de^(X) odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” ²⁴ Au lăsat-o până a doua zi dimineaţa, cum poruncise Moise, şi nu s-a^(Y) împuţit şi n-a făcut viermi. ²⁵ Moise a zis: „Mâncaţi-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veţi găsi mană pe câmp. ²⁶ Veţi strânge timp^(Z) de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este Sabatul, nu va fi.” ²⁷ În ziua a şaptea, unii din popor au ieşit să strângă mană, şi n-au găsit. ²⁸ Atunci, Domnul a zis lui Moise: „Până când aveţi de gând să nu păziţi^(AA) poruncile şi legile Mele? ²⁹ Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” ³⁰ Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea. ³¹ Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”. Ea semăna^(AB) cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere. ³² Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului’.” ³³ Şi Moise a zis lui Aaron^(AC): „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană^[a] şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” ³⁴ După porunca dată de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus^(AD) înaintea chivotului mărturiei, ca să fie păstrat. ³⁵ Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci^(AE) de ani, până^(AF) la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului. ³⁶ Omerul este a zecea parte dintr-o efă.

Refidim – Stânca din Horeb

17 Toată^(AG) adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, după călătoriile zilnice pe care poruncise Domnul să le facă, şi au tăbărât la Refidim. Acolo poporul n-a găsit apă de băut. ² Atunci, poporul^(AH) a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutaţi ceartă cu mine? Pentru ce ispitiţi^(AI) pe Domnul?” ³ Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea^(AJ) împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, cu copiii şi turmele noastre?” ⁴ Moise a strigat^(AK) către Domnul şi a zis: „Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin, şi au să mă^(AL) ucidă cu pietre.” ⁵ Domnul a zis lui Moise: „Treci^(AM) înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai^(AN) lovit râul şi porneşte! ⁶ Iată^(AO), Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea, şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel. ⁷ El a numit locul acela Masa^(AP) şi Meriba (Ispită şi ceartă), căci copiii lui Israel se certaseră şi ispitiseră pe Domnul, zicând: „Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?”

Înfrângerea lui Amalec

⁸ Amalec^(AQ) a venit să bată pe Israel la Refidim. ⁹ Atunci, Moise a zis lui^(AR) Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” ¹⁰ Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. ¹¹ Când îşi ridica^(AS) Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec. ¹² Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. ¹³ Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei. ¹⁴ Domnul a zis lui Moise: „Scrie^(AT) lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea-aminte, şi spune lui Iosua că voi^(AU) şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri.” ¹⁵ Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul, steagul meu”^[b]. ¹⁶ El a zis: „Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!”

Ietro, la Moise

18 Ietro^(AV), preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce făcuse Dumnezeu^(AW) pentru Moise şi poporul Său Israel; a aflat că Domnul scosese pe Israel din Egipt. ² Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. ³ A luat şi pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Gherşom (Străin), căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină”, ⁴ iar celălalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), căci zisese: „Dumnezeul tatălui meu mi-a ajutat şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.” ⁵ Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie, unde tăbăra el, la muntele^(AX) lui Dumnezeu. ⁶ A trimis vorbă lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu cei doi fii ai tăi.” ⁷ Moise a ieşit^(AY) înaintea socrului său, s-a aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat^(AZ). S-au întrebat unul pe altul de sănătate şi au intrat în cortul lui Moise. ⁸ Moise a istorisit socrului său tot ce făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului din pricina lui Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise^(BA) Domnul din ele. ⁹ Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor. ¹⁰ Şi Ietro a zis: „Binecuvântat^(BB) să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! ¹¹ Cunosc acum că Domnul este^(BC) mai mare decât toţi dumnezeii, căci^(BD) în lucrul în care s-au purtat^(BE) cu trufie, El a fost mai presus de ei.” ¹² Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea^(BF) lui Dumnezeu.

Judecătorii

¹³ A doua zi, Moise s-a aşezat să judece poporul, şi poporul a stat înaintea lui, de dimineaţa până seara. ¹⁴ Socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor şi a zis: „Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, şi tot poporul stă înaintea ta de dimineaţa până seara?” ¹⁵ Moise a răspuns socrului său: „Poporul vine^(BG) la mine ca să ceară sfat lui Dumnezeu. ¹⁶ Când au vreo treabă^(BH), vin la mine; eu judec între ei şi fac cunoscut^(BI) poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui.” ¹⁷ Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. ¹⁸ Te istoveşti singur şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face^(BJ) singur. ¹⁹ Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu^(BK) va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului^(BL) înaintea lui Dumnezeu şi du^(BM) pricinile înaintea lui Dumnezeu. ²⁰ Învaţă-i^(BN) poruncile şi legile şi arată-le calea^(BO) pe care trebuie s-o urmeze şi ce^(BP) trebuie să facă.” ²¹ Alege din tot poporul oameni^(BQ) destoinici^(BR), temători de Dumnezeu, oameni de încredere^(BS), vrăjmaşi^(BT) ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. ²² Ei să judece poporul în tot timpul^(BU); să aducă^(BV) înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta, îţi vei uşura sarcina, căci^(BW) o vor purta şi ei împreună cu tine. ²³ Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea^(BX) face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la^(BY) locul lui. ²⁴ Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut tot ce spusese el. ²⁵ Moise^(BZ) a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. ²⁶ Ei judecau^(CA) poporul tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile^(CB) grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înşişi. ²⁷ Apoi Moise a trimis^(CC) pe socrul său în ţara lui.